Remus Costel Alixandrache a crescut într-un orfelinat în spatele cortinei de fier comuniste. În acel timp greu la orfelinat, el suferit bătaie, pedeapsă, foame şi neglijenţă. Dar el l-a întâlnit pe Dumnezeul minunilor.
Stăteam acolo amărât şi neajutorat, fără mâncare, căldură şi neîngrijit. Cei mai mari decât mine mă băteau, iar dacă mai mulţi dintre colegii mei de şcoală nu îşi făceau lecţiile pentru acasă, atunci eram toţi pedepsiţi cu lovituri de băţ, sau nu primeam mâncare la următoarea masă. Mă scol devreme şi încep ziua în clasa mea, la o şcoală unde toţi trebuie să se trezească să se uite la o imaginea dictatorului ţării, şi să cânte o cântare în cinstea lui.
Cele mai mari probleme pe care le aveam la orfelinat erau să fiu lovit, hărţuit şi să sufăr de foame. Până la vârsta de nouă ani am locuit împreună cu bunicii mei. Ei m-au învăţat rugăciunea Tatăl Nostru. Nu am uitat-o niciodată.
Într-o seară la orfelinat, după ce ne-am culcat, eu am simţit nevoia de a mă ruga această rugăciune. Am făcut-o, iar următoarea zi s-a întâmplat o minune. Unul dintre cei care lucrau la bucătărie a devenit prietenul meu, iar din acea zi el a avut grijă ca să-mi dea de mâncare când aveam nevoie. A fost prima minune pe care am experimentat-o.
Tu poate ştii cât de rău este să fii hărţuit, sau poate ştii pe cineva care a fost hărţuit. Şi eu am fost hărţuit şi lovit fără motiv. Într-o zi m-am gândit să mă rog din nou la Dumnezeu. M-am rugat, şi s-a întâmplat din nou o minune: Unul dintre băieţii mari care erau cu noi care era un flăcău puternic a devenit într-un mod neobişnuit prietenul meu. De atunci nu am mai fost bătut de alţi copii. Dumnezeu îmi aude rugăciunile, m-am gândit eu. Iar acest lucru mi-a dat siguranţă.
Lucram o dată la un agricultor, aveam aproximativ 14 ani. Şi deodată a început să plouă tare. Nu puteam să-mi termin lucrul în ploaie. Atunci m-am uitat spre cer şi am spus: "Dacă Tu exişti cu adevărat, şi eşti Dumnezeu, atunci Tu poţi opri ploaia, şi eu Te voi sluji." Deşi cerul era plin de nori, ploaia s-a oprit imediat! Nu numai atât, ci toţi norii au dispărut, iar soarele a strălucit din nou, şi astfel mi-am putut termina munca. Dupa această întâmplare, m-am predat lui Dumnezeu din toată inima.
Am simțit o trezire puternică în interiorul meu, iar aceasta a făcut că am mers la adunare în fiecare seară. Aşa că nu mai aveam atât de mult timp pentru lecţiile de şcoală. Nu a fost atât de înţelept, dar eu credeam că fac ceea ce este corect. Dar am ajuns în momentul când mai era doar o zi până la examen. Trebuia să studiez zece teme de examen diferite într-o seară, ceea ce era imposibil. Atunci am scris numele celor zece teme pe câte un bileţel şi le-am împachetat. Apoi am îngenuncheat şi m-am rugat la Dumnezeu ca să-mi arate care dintre acele obiecte urma să se ceară la examen. După aceea, am tras unul dintre bileţele fără să mă îndoiesc, şi am învăţat acea temă pe dinafară. Următoarea zi am intrat în clasă, şi am început să zâmbesc de bucurie când m-am uitat pe tablă, şi am văzut că examenul consta în ceea ce eu învăţasem.
Coincidențe, poate că te gândeşti. Tu le poţi numi aşa. Dar când se întâmplă dată după dată, exact atunci când ai nevoie cel mai mult, atunci eu îţi spun că ai de-a face cu Dumnezeul minunilor. El există cu adevărat. Noi suntem creaţi după asemănarea Lui, şi suntem creaţia Lui, tocmai de aceea El vrea să aibă părtăşie cu noi, iar El urmăreşte oamenii toată ziua.
În anii care au trecut de atunci, eu am experimentat minuni în interiorul meu, o pace şi o bucurie pe care lumea cu toată strălucirea ei nu o poate da. Am fost condus printr-un mod neobişnuit către Biserica Creștină Brunstad când aveam 19 ani, şi aşa am primit ajutor pentru o dezvoltare în viaţa mea: Să-L urmez pe Isus pe urmele Lui. Pentru mine acum, minunile Lui sunt ajutorul şi puterea în încercările mele zilnice. Isus a devenit prietenul meu pentru totdeauna, din acel moment. El este unul căruia Îi pasă, unul care ne-a iubit şi Şi-a dat viaţa ca răsplată pentru noi. Pur şi simplu pentru că ne iubește foarte mult.
Încercaţi-Mă, spune Dumnezeu, şi veţi vedea ... (Maleahi 3,10). Uită-te puţin în jur şi încearcă-L pe Dumnezeu o dată. Dacă eşti sătul şi dezamăgit de viaţa pe care o trăieşti şi de prietenii din lume, atunci vino din toată inima ta la Isus. Vei primi atunci cu adevărat o viaţă fericită, şi mai ales, prieteni adevăraţi cu care poţi avea părtăşie. Vei ajunge sa simți că Dumnezeu este acelaşi azi ca şi în trecut. Noi trăim într-o lume rea şi nesigură. Îţi poţi imagina ceva care poate satisface sufletul tău mai mult decât să te întâlnești cu DUMNEZEUL MINUNILOR?